• Ce Visez? /
• Articole /
• Istoria dormitului in doi

Istoria dormitului in doi
07-07-2008

Cum am ajuns sa dormim impreuna? Istoria dormitului in doi nu poate decat sa ne inflacareze imaginatia. Cunostiintele pe care avem despre obiceiurile stramosilor nostri sunt de cele mai multe ori lasate in piatra si pamant, lasand mult loc interpretarii.

Creierul de Cromagnon asocia dormitul cu un pat de frunze uscate sau cu lespezi de piatra. De la paturi din crengi si asternuturi din piei de animale, paturi din lemn sau paturi somptuase s-a ajuns la scufie si camasa sau asternuturi din matase si saltelele din apa. Sau cel putin asa ne putem imagina ca au evoluat lucrurile.

Poligamia cavernelor

In Cromagnon, stramoasele nostre dormeau alaturi de masculul preferat doar in "perioada de rut". Domnii cavernelor, fiind poligami, este foarte usor de presupus ca isi imparteau locul de dormit cu multe domnisoare, spune Gerard Leleu in "Arta de a dormi in doi".

Trei milioane de ani mai tarziu, trecand prin homo abilis, homo erectus si homo sapiens, creierul si-a marit volumul de la 500 la 1.500 de centimetri cubi. Mai mult, 800 de centimetri cubi este volumul maxim pe care il poate ingadui bazinul femeii si tot acesta este cel la care ajungea craniul unui copil homo habilis, acum 1,5 milioane de ani.

De la acest moment, de la care copilul trebuia sa se nasca inainte ca volumul craniului sa depaseasca valoarea mentionata, lucrurile se schimba. Copilul se nastea imatur, si astfel trebuia salvat de natura. Au aparut dragostea si cuplul.

"Accouplement" si dormitul in doi

In urma cu mai mult de 20.000 de ani, homo sapiens sapiens, la fel ca si noi, au dezvoltat obiceiuri mai rafinate. Putem sa ne imaginam ca aveau paturi din crengi si asternuturi din piei de animale. Este posibil sa fi dormit impreuna, deoarece in acea vreme poligamia incepuse sa dispara si sa fie inlocuita cu viata in cuplu.

Gravurile care reproduceau actul sexual, cum este celebrul "Accouplement" din pestera locuinta din Enlene, arata importanta acestuia, dar se poate interpreta si prin faptul ca apropierea nu era doar pentru copulatie, ci si pentru a fi impreuna si a dormi in doi.

Pat pentru odihna, pat pentru mancat, pat pentru conversatii

Pe la 6.000 i.e.n, oamenii de rand din Egipt se culcau in paturi din lemn de pin, foarte joase. Pe de alta parte, faraonii dormeau in paturi somptuase, sculptate din fildes, suprainaltate si capitonate.

In Grecia, oamenii cu stare se relaxau in kamara, in timp ce camera conjugala era thalamos. Kamara era locul destinat atat somnului cat si relaxarii si doar din cand in cand petreceau cateva ore sau o noapte in thalamos, impreuna cu sotia.

La romani, patul era mobilierul principal. Exista un pat pentru odihna, pentru mancat, pentru conversatii, pentru lectura. Pentru odihna si somn, pater familias avea o camera individuala iar sotia dormea in camera conjugala. Sotul venea la ea dupa bunul plac.

Niciodata un barbat onest nu trebuia sa se arate gol in fata unei femei. Nu trebuia sa o mangaie decat cu mana stanga. In realitate, pentru placerile sexuale, romanii recurgeau la sclave si prostituate. Lucrul de care se temeau cel mai mult era pasiunea, intrucat atasamentul pe care il implica era o forma inacceptabila de pasiune.

Evul mediu si pacatul "starpit" de Biserica

Prin anii 750, oamenii simpli se multumeau cu paturi rudimentare si colective: parinti, copii, unchi, matusi, veri, cu totii dormeau laolalta si erau goi. Influenta Bisericii a schimbat aceasta practica, ducand la patul conjugal. Biserica ii supraveghea vigilent, pentru ca una era sa pacatuiesti in doi si alta in zece.

Amorul asa cum il percepem azi a aparut in secolul XII. Femeia a inceput sa fie recunoscuta ca fiinta omeneasca in toate sensurile. Burghezul avea camere mari, in centru tronand patul, care a devenit deja un simbol al comoditatii si al armoniei conjugale. Totusi, clerul continua sa limiteze sexualitatea si sa tina cuplurile sub supraceghere.

In timpul Renasterii traiul in doi s-a rafinat. Patul era un somptuos monument din lemn sculptat, iar cele patru colturi aveau coloane rasucite si sculptate cu finete. Saltelele erau moi si bine garnisite cu perne.

In anii 1600, in curtile castelelor, apartamentele erau pozitionate fata in fata si aveau fiecare cate o camera de dormit, de o parte cea a stapanului si de cealalta parte cea a sotiei suveranului. Noaptea, fiecare dintre soti dormea in patul sau, imbracat intr-o camasa, iar pe cap avand o scufie.

Frica de microbi si patul de fier

La sfarsitul veacului al XIX-lea, descoperirea si constientizarea pericolelor pe care le reprezentau microbii impune o asigura preocupare pentru igiena si, implicit, modul in care erau privite relatiile.

Patul va fi construit din fier, salteaua era asezata pe un grilaj care trebuia sa poata fi miscat pentru a putea fi intretinuta curatenia.

In zilele noastre nu mai reprezinta un lux sa ai o camera de dormit si un pat conjugal. Luxul nu mai inseamna sa detii un pat somptuos, ci elemente de lenjerie de un inalt confort. Dormitul impreuna reprezinta in majoritatea cazurilor un act de amor.

Sursa: Ziare.com

Interpreteaza-ti visul!