Biserica, cimitir, morti

Eram in fata biserici din satul unde am copilarit. Cimitirul se afla (ca si in realitate) la 100 m de biserica pe cealalta parte a drumului. In prima faza stateam in drum si priveam in curtea biserici plina cu oameni iar deasemeni drumul spre cimitir era aglomerat. Se formase mici grupuri de oameni care discutau, toti veseli. Ciudat este ca nu cunosteam pe nimeni si parca nimeni nu ma vedea. Ma apropiam de grupuri incercand sa aud ce se discuta dar nu reuseam sa inteleg nimic din ce spuneau. Brusc ma aflam in cimitir. Aceeasi aglomeratie. Stateam la capul unui cavou. Pe cavou un sicriu cu un om (bineinteles mort) imbracat la costum negru iar pe fata purta o masca argintie cu trasaturi triste (fantele ochilor pe jumatete inchise iar colturile gurii lasate spre barbie). Ii se vedea doar bustul restul fiind acoperit de flori. Intrebam oameni din jurul meu cine este acesta dar numeni nu ma auzeau, treceau pe langa mine fara sa ma priveasca de parca nu eram acolo. In alt colt al cimitirului stiam ca se afla alt mort purtand aceeasi masca. Priveam prin cimitir si vedeam preotul mergand la fiecare mormant sa slujeasca. In a treia faza ma aflam in altarul biserici. Dascalul, pe care nu il cunosteam, statea intr-un colt pe un scaun mare din lemn cum sunt cele din biserica pe langa zid. Se uita la mine si imi spunea ca s-a saturat sa mai vina la biserica, ca ar merge si el intr-un restaurant sa bea ceva sa se distreze si sa mearga la femei (sper ca intelegeti ce fel), ca nu are rost sa piarda timpul asa.\\r\\n Cam asta e visul meul, de regula nu imi amintesc ce visez dar asta mi-a ramas intiparit in minte.