Masacru

Visul meu a fost foarte real. In casa in care locuiesc cu iubitul meu, au fost primiti ca oaspeti un grup de barbati dubiosi si cateva femei, care au inceput sa se ia la harta cu mine din nimic, iar unul din ei ma lovit, moment in care le-am spus sa elibereze casa. Incercand sa-mi sun iubitul ei m-au oprit amanintand cu un cutit in mana. Erau acum mai periculosi. La parterul casei se afla birourile unde lucreaza iubitul meu asa ca am coborat sa ii averizez pe ceilalti, incercand sa dau de iubitul meu sau de fiul lui care locuieste cu noi. Nu erau dar era secretara care nu a apucat sa sune pe nimeni ca barbatii au coborat imediat si ne-au pus cutitele la gat, atunci spre bucuria noastra am vazut o masina care s-a oprit in fata casei dar nu era iubitul meu cu fiul lui erau un grup de vanatori cu arcuri si sageti. Au fost lasati sa intre dar desi am incercat sa-i conving sa nu-si lase armele barbatilor care ne atacasera ei le-au lasat cu usurinta si au fost toti ucisi intr-un macel terifiant. Profitand de haos am fugit m-am trezit pe acoperis casa parea aproape demolata, am cautat un copac langa casa m-am catarat in el de pe acoperis, eram dezbracata ca sa ma pot ascunce mai bine intre frunze si de acolo tremurand de teama am continuat sa vad macelul ce se mutase in gradina. Erau ucisi si trecatori nevinovati doar pt ca vedeau ce se intampla erau ucisi cu arcul sulite, sabii. Am coborat din copac atunci cand nu ma mai simteam in siguranta acolo si am intrat intr-o incapere din lemn in spatele casei care parea veche cu o gaura mare intr-un perete ce inca imi permitea sa vad ce se intampla. Doua sageti au trecut pe langa mine, Iar cand o femeie din grup a dat foc camerei din lemn au aparut trei zane ceva de genul cu rochii albaste transparente care au suflat focul catre ei si au reconstruit ce se arsese cat ai clipi, dar apoi au disparut una cate una. Grupul de criminali nu a fost intimidat de cele intamplate asa ca au intrat in cabana cu sete si mai mare de a ucide. Eram ascunsa dar la un moment dat mi-am dat seama ca ei nu ma vad eram invizibila lor asa ca am fugit cat de repede puteam pt ca simteam ca nu tine mult minunea si curand ma vor vedea. Am ajuns la blocul unde locuiesc parintii mei si o femeie mi-a dat o cartela sa deschid usa de jos. A mai aparut o femeie care parea asistenta ma intrebat de camera nr 5 iar eu pt ca nu aveam incredere sa urc cu ea in lift sau cu oricine altcineva am indrumato catre unul din apartamente acolo la parter. Am ajuns la mama mea si incercam pe scurt sa zic cele intamplate nu stiu de ce nu reuseam sa sun politia. Nu gaseam un telefon. La un moment dat mi-am dat seama ca imi pun in pericol familia asa ca am plecat si cumva am dat de iubitul meu si fiul lui care m-au luat in masina si doreau sa mearga acasa desi eu le explicam cat e de periculos sa ne intoarcem fara ajutoare ei credeau ca daca vorbesc cu ei se rezolva. Nu am putut sa ii las singuri desi imi riscam viata abia scapasem de acolo. Am mers am urcat pe acoperis printre daramaturi si in timp ce iubitul meu socat de ceea ce vedea incerca sa vb cu ei, acestia i-au luat fiul l-au ingenunchiat si vroiau sa ii taie capul,am luat sabia unuia din mana si strigand numele baiatului cuprinsa de ura pt acei barbati si de vitejie l-am taiat pe cel ce urma sa ucida un membru al familiei mele fiul iubitului meu a fost salvat si lupta alaturi de mine cu sabii. Am fost putin ranita la un picior dar am ucis cateva femei si doi barbati, am mai ranit grav altii, apoi s-a hotarat ca a fost suficienta varsare de sange si cumva ne-am oprit. Am coborat de pe acoperis in salon si pe cand ne trageam sufletul asezati la masa mare cu noi mai era si sora mea cea mica nu stiu cum aparuse. Am realizat imediat ca nu mai am sabia. Fiul iubitului meu mi-a aratat ca are el dar pt ca nu ma simteam in siguranta trebuia sa am si eu o arma m-am indreptat catre bucatarie sa iau un cutit mare. Atunci a aparut un barbat cu sabie si arc cu sageti pregatit de lupta parea indian, Aveam ceva din lemn in mana care sa-mi serveasca ca arma dar nu era suficient ca sa il dobor. A sarit imediat la lupta fiul iubitului meu. Si l-am fi doborat amandoi dar cand s-a umplut salonul de alti indieni inarmati pana in dinti ne-am dat seama ca nu avem sanse sa le facem fata. L-au prins din nou pe Robert fiul iubitului meu dar de data asta nu mai statea in mainile mele puterea de-al salva. Tipam disperata catre iubitul meu Fa ceva! Suna politia chiama pe cineva! Vorbeste cu ei Fa ceva! El statea inmarmurit cu o durere pe chip profunda cumplita si a zis Nu are ce sa faca politia nu are ce sa faca nimeni. Era resemnat. Robert a fost aruncat cu capul intr-o farfurie de pe masa cu ceva zeama in ea. Se afla acum chiar in fata tatalui sau care nu putea face nimic si in fata mea. Eram ingrozita, plina de durere si de ura pt ca nu puteam face nimic in timp ce el se zbatea a ridicat capul a scos un urlet de furie, l-am mangaiat pe fata ne-am privit in ochi cu durere si disperare apoi a lasat capul in jos iar tatal lui a luat ceva unsuros de pe masa parea unt topit si ia intins untul pe gat si pe cap incercand sa-i aline suferinta, adica sa alunece sabia bine sa simta cat mai ptina durere fiind tot ce putea face pt fiul sau care pierea in fata sa. Am tipat privind si m-am trezit pana sa i se ia viata. Ciudat vis si incalcit foarte real cand era vb de durere fie ea sufleteasca sau trupeasca.