Orasul pustiu

Am visat ca eram pe un teren in fata unui bloc si ma jucam cu mingea cu niste prieteni pe care nu-i cunosteam. Ne simteam bine. La un moment dat de la unul din balcoanele blocului am auzit pe cineva suparat – pe semne ii deranjam ca faceam galagie. Ne-am oprit sa privim ce se se intampla: pe balcon iesise toata famila si incepuse sa sara in balcon imitand-ne pe noi in batjocura. Vecinii iesiserea si ei pe balcone sa se uite ce se intampla, de unde vine zgomotul. In sine mea imi imagineam ce ar fi sa se rupa balconul ala si sa se prabuseasca – dar mi-am dat seama ca este in van – blocul era din beton armat si armature ar preveni prabusirea. Cel mult s-ar indoi dar nu rupe. rnrnDupa asta, am urcat in bloc la etajul respectiv, fara sa stiu de ce. Eram totusi hotarat sa ajung acolo. Dupa ce am facut treaba dupa care venisem m-am indreptata spre lift si un barbat chel pe la vreo 30 si ceva de ani ma urmarea din priviri. Un copil, a venit dupa mine la lift, si acum este chemat detatal lui sa se intoarca – barbatul chel. Ma urc in lift ajung jos si imi iau prietenii sa plecam. Unul dintre ei imi da sacoul – se pare ca era un sacou la care tineam mult pentru ca fusese scump si de care ma dezbracasem ca se ne jucam. rnrnAjungem in parcare ca sa ne urcam intr-o masina sa plecam. Este masina uneia dintre prietenele noastre. Intr-o alta masina, in acelasi timp, se urca si barbatul chel. Dintr-o data tot blocul intra in pamant – dispare subit. In urma lui ramane un camp verde linistit. La fel, blocul de vizavi a disparut complet, lasand in urma mult moloz. Si blocul urmator, si celaltat…. Intre sirurile regulate de blocuri toate paralele, aceste blocuri puse unul dupa altul s-au evaporate lasand un camp vizual larg – la sfarsitul caruia se vedea soarele foarte frumos care parca apunea pentru ca era foarte jos. rnrnPornim masina si mergem. In masina vorbim radem ne simtim fara griji. Se pare ca pe nimeni nu a impresionat ca blocurile alea au disparut. Sincer nici eu nu ma simt ingrijorat chiar daca erau oameni care locuiau in blocul ala. Mergem printr-un cartier tot de blocuri dar de data asta toate blocurile sunt arse. Totul este innegrit si abandonat. Nu mai sunt pereti si totul pare absolut pustiu - ca dupa bombardament. Strada este totusi curata ceea ce ma face sa-mi zic ca uite ce “frumos” e ca pastrat aceste vestigii ale timpului, nu le-au buldozait si gata! Vor sa pastreze vie aceasta amintire a unor vremuri grele. Trecem prin niste piete, intre blocurile astea, care aveau niste biserici care la viata lor aratau ca fiind extraordinar de frumoase – parea un stil gotic dar nu din acela greoi cu proportii grele, ci stilul zvelt elegant - una dintre ele aduceau a arhitectura ruseasca cumva, alba si cu niste cupole ca niste cepe.. Dar si acestea erau arse si abandonate. Asta ma face sa ma gandesc la berlin si la biserica aia arsa dar care este reconstruita cu un turn de sticla. Inca o data ma minunez ce bine, totusi, este conservat locul asta care pare foarte mare. rnrn