Vis de dimineata

Din pacate imi amintesc numai franturi din vis. Zburam prin spatiul intunecat imprenuna cu parintii mei. Am ajuns in casa bunicilor mei, care, in vis, imi revenise ca mostenire. Casa e situata pe un deal iar eu o renovasem si ii adaugasem un etaj. De precizat ca bunicii mei sunt in viata si nu stiu nimic de ce au ei de gand sa faca cu casa. Casa era inconjurata de o mare intunecata, oarecum involburata. Acum toata casa era inconjurata de acea mare iar la poalele dealului, unde totul era inundat, erau parintii mei la care incercam sa ajung. Insa nu puteam. Nu putem deoarece eram despartiti de o porta masiva de fier. Din cate imi spusesera ei acolo, se aflau in iad. Am ajuns intr-un castel luminat, frumos, luxos, in care trebuia sa merg tot inainte. Insa am facut dreapta si am ajuns intr-un fel de anexa la fel de frumoasa, insa acolo era un fel de suport din care iesise un sapre mic ce sasaia energic. Nu stiu, nu sunt sigura, dar parca mai era si o femeie bogata, insa care era un soi de vrajitoare si care radea de mine. Am luat-o tot inainte si am ajuns din nou pe drumul bun. Cand m-am intors, sarpele, la fel si prezenta femeii, disparusera. Din pacate m-am trezit inainte sa mai pot visa si altceva.