vis in iad

Vis – In Iad !

Eram intr-un suvoi de multime agitata si mergeam cu multimea, nu puteam sa ma opun sensului de mers, ne apropriam de o zona ingradita si pazita de gardieni. Gardienii nu permiteau intrarea nimanui in zona ingradita cu toate ca multi isi doreau asta. Totusi in momentul in care m-am apropriat de zona respectiva am zarit doua persoane cunoscute care m-au prins si m-au tras inauntru peste gard, gardienii n-au protestat, dar se vedea pe ei ca nu le convine acest lucru. Eram acolo eu cu cei doi prieteni si inca cativa, necunoscuti, in numar total de 8-10 persoane. Din prima clipa in care i-am zarit pe gardieni am stiut ca sunt gardienii iadului. Stateam acolo si aveam un sentiment ca totusi sunt in siguranta fata de mutimea pe care o vedeam prin gard. Mai incolo era o masinarie cu multe brate care se agitau si facea mult zgomot, era o masinarie care genera bile cu numere, si cu toate ca era o multime de oameni fiecarui om de acolo ii corespundea o bila numerotata, si culmea numerele erau mici de genul 20, 33, etc. si chiar daca se repetau fiecare om stia cand se extragea numarul lui.
O fata tanara cu parul negru lung si lins din multime, care se tinea cu fiecare mana de mana altei persoane a inceput sa-mi povesteasca:
- Iar m-au extras si iar ne duc la cuptor, mi se intampla a 5-a oara de cand sunt aici, si ne comprima si ne baga cate 10000 intr-un cuptor si ne ard acolo, si trebuie sa trecem si sa suportam toate acele dureri, si cand se termina totul ne dau iar corpul inapoi intreg si nevatamat, dar amintirile traite raman cu noi.
In cealalta parte a zonei in care stateam erau niste sertare pline cu fotografii, erau practic fotografiile tuturor acelor care s-au nascut pe pamant, si toti erau constienti si erau vii in acele fotografii puse una peste alta. Orice fotografie scoasa din acele sertare ducea la materializarea celui din fotografie si urma sa fie dus la mutilare, taiat de degete, maini, picioare, spart de capete, ochi scosi. Unul din ei imi spunea ca a stat mai bine de 1000 de ani in sertar, imi arata fotografia, era un peisaj frumos in fotografie si el. Era bucuros ca l-au scos dar si ingrozit pentru ca stia ce urma sa indure. Dupa mutilare ramaneai deasemenea cu experientele traite, dar la sfarsit primeai din nou corpul intreg si nevatamat. Primul gand al meu atunci a fost ca ar trebui sa-mi fac si eu o fotografie cu un peisaj frumos, sa nu ma plictisesc cand voi fii pus in sertar.
Si asa au trecut mai bine de 3-4 zile si stiam ca am murit, imi faceam griji pentru Mama, cu siguranta ma vor cauta si nu o sa apuc sa o mai intalnesc sa-i spun ce mi s-a intamplat. Nu stiu de m-am gandit tocmai la Mama, ca tocmai ea o sa-mi simta lipsa. In acest timp eu si prietenii mei ne petreceam timpul in cladirea care se afla in zona imprejmuita si puteam face orice.
In a 3-a sau a 4-a zi ma plimbam in curte si aveam in mana stanga o moneda mare din argint de valoare 1000, iar in mana dreapta un jeton de la jocul de poker. Asa cum umblam cu ele in mana, la un moment dat s-a apropriat un gardian de mine si mi-a spus pe un ton autoritar:
- Da-mi moneda de 1000 !
- Nu-ti dau moneda - am raspuns eu, dar parca stiam ca nu fac bine ca nu ma supun, simteam ca daca nu-i dau moneda s-ar putea sa ajung si eu in afara gardului, dar gardianul nu-mi putea face nimic si parca si eu stiam acest lucru. Totusi cei doi prieteni ai mei mi-au spus ca ar fii bine sa-i dau moneda, si atunci nu m-am mai opus si i-am dat moneda.
In urmatorul moment m-am trezit intr-o piata mare si larga unde era multe lume, nu era inghesuiala, lumea era relaxata, nu mai aveam jetonul in mana dreapta. La marginea pietei intr-o parte erau niste turnuri si ziduri de fortificatie, iar in cealalta parte erau niste scari late, cat latimea unui deal, care duceau la o cladire ce semana cu o biserica. In acel moment nu eram convins daca intr-adevar cladirea respectiva era o bisericam, si ma intrebam asa in sinea mea ca aici in iad nici nu-si are locul o biserica, la ce ar fii buna asa ceva.
Ma plimbam asa printre oameni si la un moment dat ma intalnesc cu sotia, mirat o intreb ce cauta ea aici.
- Cum adica ce caut aici?-intreba ea, sunt si eu aici ca toata lumea.
- Bine i-am zis eu si am inceput sa ne plimbam. La un moment dat am ajuns pe unul dintre turnuri si admiram peisajul. Introduc mana in buzunar si dau de un inel, era chiar un ghiul mare de aur cu piatra de un albastru inchis. Si asa cum ne uitam la ghiul, apare un gardian si imi spune taios sa-i dau inelul. Am refuzat categoric acest lucru, dar aveam o presimtire, ca si cum acel inel era un dispozitiv de urmarire. Am intrebat gardianul:
- La ce iti trebuie inelul?
- Il vand cu 3 milliona - raspunse zambind.
Ma gandeam, la ce sunt buni acei bani aici in iad. Eram constient ca sunt multi bani, dar sunt de nefolosit aici. Asa ca am decis si i-am dat inelul. El a plecat bucuros, si in momemntul in care nu-l mai vedeam aud un sujerat, intorc capul si vad un obeict zburator care se indrepta spre mine, in ultima clipa imi feresc capul si obectil trecu razant pe langa. Suflasem usurat ca n-am fost nimerit si am fost convins ca acest lucru s-a intamplat numai datorita faptului ca am fost suficient de intelept si am dat inelul.
Au inceput sa cada tot felul de obiecte, asa pareau ca vin de nicaieri. Eu si sotia am decis sa coboram din turn si ne-am propus sa mergem inapoi in piata, in acest timp tot cadeau obiectele, si de unele chiar trebuia sa ma feresc, parca intentionat erau trimise spre mine. Am lasat-o pe sotia in urma si am decis sa urc scarile si sa ajung in cladirea ce se afla pe deal, acolo imi spuneam voi avea un acoperis deasupra capului si nu voi fii palit de obiectele ce cadeau. Oamenii de la capatul scarilor si ei si-au dat seama ca prea des pica linga mine obiectele si ma incurajau sa ajung cat mai repede in varful scarilor, chiar imi spuneau numele, parca ma stiau, dar eu nu-i cunosteam pe niciunul din ei.
Ajuns in varful dealului mi-am dat seama ca acea cladire era o catedrala, am intrat inauntru si in contrast cu marimea exterioara, in interior era o incapere mica, semana cu un terior de biserica mica de la tara, totul era lemn, lemn vechi, se simtea si mirosul acela specific lemnului vechi. Inauntru erau 5-6 batrani, unul din ei mi-a atras atentia, avea o chelie rosie, iar parul era de un alb imaculat si cret. Nu i-am vazut fata, dar parea un om imporatant. Un al batrin a mers spre altar si au inceput o dezbatere. Acolo ma simteam in siguranta, ascultam. Discutau despre Biblie si de neadavarurile din ea, ca sunt foarte multe minciuni scrise acolo, ca ei sunt aici de foarte multi ani si nimic nu s-a intamplat in acest timp precum s-a scris in Biblie, si eu culmea le-am dat dreptate.
Am decis sa ma intorc in piata, la iesirea din cladire acele obiecte care au cazut au inceput sa se asambleze ele singure, si dupa cateva clipe mi-am dat seama ca se reasambleaza masina generatoare de bile. Am vazut-o pe sotia mea care era incantata de spectacolul asamblarii. N-am apucat sa-i spun ce se intampla ca a si inceput spectacolul generarii bilelor, sute-mi de bile zburau si sotia strica spre mine bucuroasa:
-Uite eu sunt 25!, si deja se tinea de mana cu cei care aveau 24 si 26. Era fericita si mergea cu ei, nu stia ce o asteapta, dar eu stiam, a inceput din nou calvarul.
M-am trezit!