Mi-am pierdut copilul ...

Nu-mi amintesc in ce conditii m-am imbarcat pe un vapor imens care naviga pe un fluviu, relativ aproape de mal. Pe vapor am realizat ca fiul meu cel mare nu e cu mine, si in gand m-am gandit ca s-a ratacit de mine si s-a pierdut. am vrut sa-l sun pe mobil dar nu aveam eu mobilul ... eram cuprinsa de disperare si m-a gandeam ca nu stiu nr lui de telefon ca sa pot cere cuiva un telefon sa sun ...rnparea ca sunt pe un vas de croaziera si eram pe puntea exterioara. Am trait un sentiment puternic de disperare. Sotul meu era cu mine dar nu simteam ca ma putea ajuta cu ceva. Am luat telefonul lui si am vazut 2 apeluri de la copil. Am sunat dar telefonul copilului era inchis. Imi venea sa-l omor pe sot ca nu a vazut apelurile si n-a raspuns la telefon. In marea mea disperare am vazut pe puntea vasului doua araboaice-tiganci, cu un copil imbracat arabeste, acoperit pe care-l duceu de maini intre ele .... Cand s-au apropiat am vazut ca era copilul meu care ma privea disperat ...rnam inteles ca fusese rapit .... l-am smuls din mainile lor, ele au fugit iar eu l-am strans puternic la piept si am simtit o mare usurare .... si imediat m-am trezit