Oameni fara chip

rnAlergam infricosata pentru ca eram urmarita de niste oameni pe care nu reuseam sa-i vad. Nu au reusit sa ma prinda, si la un moment dat eram pe strada cu baietelul meu de 12 ani, la plimbare, si iar au venit acei oameni dupa mine, mi-au iesit in fata, ma-u inconjurat, atunci am putut sa-i vad mai bine: erau niste oameni care se comportau ca niste salbatici iar fete lor erau acoperite, de fapt tot capul era acoperit, si erau foarte agitati. Mi-am tinut copilul strans langa mine, incercand sa fug printre ei, dar nu am reusit, tinandu-mi copilul strans langa mine in fata au inceput sa traga de puta lui si sa-l inghionteasca acolo. Copilul meu s-a speriat, s-a intors cu capul spre mine, i-am vazut suferinta pe fata, iar gura parca i se micsorase, si buzele lipite si vineti la culoare, nu putea decat sa icneasca. Vazand cat suferea, m-am ingrozit ca nu puteam sa-l scot dintre oamenii aceia fara chip, si m-am trezit foarte inspaimantata.