Innotam prin apa si noroi

Probabil nu retin visele pentru ca dimineata nu-mi amintesc niciodata nimic. Dar pe acesta nu-l pot uita, bine este si foarte recent!rnSe facea ca mai eram cu o persoana (nu imi este cunoascuta) si fugeam noaptea. Eram fugari, multi oameni (soldati) fiind pe urmele noastre. Totul se intampla noaptea intr-un oras. Am fugit pe strazi, am sarit obstacole iar la un moment dat am intrat intr-un rau nu foarte adanc. Pe maluri era noroi iar apa mica ne obliga sa innotam prin noroi. Simteam amestecul acela de apa si noroi. Felinare strajuiau raul si ne luminau calea. Adeseori treceam pe sub poduri, de multe ori ne apropiam de mal si fugeam prin noroiul de acolo (vorbesc la plural pentru ca asta facea si tovarasul meu din vis). Auzeam strigatele celor care ne urmareau. rnLa un moment dat raul s-a varsat intr-o apa mare, un fluviu foarte involburat si cu ape crescute cam cum e Dunarea acum. L-am pierdut pe tovarasul meu insa un urmaritor s-a aruncat in apa dupa mine. M-am scufundat adanc si priveam din adancuri silueta acestuia care incerca sa ma urmareasca dar nu ma putea ajunge. Stand scufundat in apa ma miram cum de imi pot tine respiratia atat de mult. Apoi m-am trezitrnPe tot parcursul urmaririi nu am simtit firg, senzatia de apa/noroi rece si nici oboseala. Mai mult, aveam o stare de multumire, de satisfactie. Ceva gen wow, pot innota, nu m-au prins. Nici o clipa nu am avut senzatia de frica! rnMultumesc pentru interpretari.rn