nor negru

Eram cu familia mea, 2 copii si sotul, pe o pajiste superba. Un camp verde si undeva in spate se vedea o padure frumoasa. Vremea era extraordinara. Cald, soare, fara pic de nor. Undeva inmijlocul pajistii se afla o fantana. Noi eram foarte fericiti , radeam, alergam, cantam. Deodata cerul s-a intunecat de un nor negru.. Dar nu numai cerul, ci si ziua s-a intunecat, de parca ar fi fost eclipsa de soare. Am plecat cu totii spre poarta. Pajistea era de fapt gradina casei noastre. Casa era gen cele din Transilvania, direct in strada. Am intrat cu totii in casa si m-am dus catre usa din fata , sa ies in strada sa vad ce s-a intamplat. Cand am iesit in strada, un preot era in fata casei mele si stropea cu aghiasma. L-am intrebat ce face si mi-a raspuns - nu vezi?, iti sfintesc casa!. In acel moment s-a auzit un zgomot foarte, foarte puternic, ca un tunet. Preotul s-a speriat si a intrat la mine in casa. Deja acum la mine in casa erau mai multi preoti care sfinteau casa. Eu eram inca in pragul usii si un barbat, blondut, bondocut, intindea mainile spre casa mea si facea - uhuhuhu. Eu, fara sa-mi fie frica, i-am spus ca poate sa faca el uhuhu pana nu mai poate, pentru ca mie imi sfintesc casa preotii si nu mi-e teama. Dupa ce i-am spus acel lucru, omul s-a intors si a plecat. Am intrat in casa si in acel moment am auzit-o pe mama ca se certa cu cineva afara. Am vrut sa ies, dar tata m-a tinut de mana si mi-a spus sa nu ma duc, sa o las in pace, ca din cauza norului suntem cu totii mai nervosi. nu m-am mai dus dupa mama, insa usa o deschisesem si am vazut cum acel nor se duce si afara ramane din nou acea vreme superba de la inceput.
A fost un vis de acela din care atunci cand te trezesti chiar crezi ca l-ai trait.