Tsunami

Se făcea ca am cumpărat un apartament la subsolul unui bloc dar la un moment tat parca era subsolul unui mall și am văzut cum vine către nou un tsunami, se vedeau valurile a spart geamurile și apa începuse sa inunde subsolul unde era multă lume. Atunci am urcat pe o scara rulanta mai sus de frica apei iar prietenii spuneau "vezi de aceea nu este bine să-ți iei apartament la subsol". Fugind din calea apei m-am întâlnit cu soțul meu și copii(am un băiat de 1 an jumate și o fata de 12 ani). Eu aveam băiatul în brate, i-am dat băiatul soțului spunându-i ca el poate avea mai bine grija de el decât mine ca eu nu știu sa înot foarte bine în schimb el da. Văzând ca vin valurile imense către noi, casele se naruiau cu oameni cu tot i-am dat seama ca fetita era cu un prieten al ei un pic mai departe de noi, vrând sa ma duc după ea soțul mi-a zis sa nu fac asta ca "oricum este prea dureros ceea ce se întâmplă" exact acestea au fost cuvintele, M-a tras de mana sa ne îmbrățișam toți trei așteptând sa ne ia valul imens dar eu eram cu gândul la fetita mea ca nu era și ea în bratele noastre și era singura cine știe pe unde.. În momentele acelea îmi vedeam soțul și ca pe un salvator avand cea mai mare incredere în el dar și ca pe un calau pt ca și-a lăsat fetita de izbeliste.Imi simțeam sufletul crapat de durere dar un secunda următoare am simțit cum ne lovește valul noi fiind îmbrățișați strâns . În realitate ca și cum eram între cele doua lumi m-am trezit simțind în tot corpul un fior ca de gheata și m-am trezit bineînțeles cu sufletul impietrit. Țin sa subliniez aici ca de când îl avem pe băiețel soțul își cam neglijează fata ii spun mai mereu ca mai avem un copil pe care el o vede deja mare și are pretenția de la ea sa se comporte ca un adult deși o iubește nespus de mult(el ii face toate poftele și plăcerile deși el este cel autoritar.)